M-am întors, dar n-am revenit

Pierdut într-un orizont cu multiple opțiuni
Cea mai simplă de ales e cea pe care-o trăiesc, nu la care visez.
Dar trăiesc la ce-am visat cândva?
La marginea caldă a ferestrei stă un cactus iar într-un acvariu imens din afara camerei se animă restul lumii. Ei trăiesc la ce-au visat cândva sau nu? Spun ”Ei” pentru că fiecare dintre noi e un Eu. Asta nu înseamnă că eu nu fac parte din Ei când altcineva spune Eu și Ei. Nu m-aș mai aventura să trag concluzii. Totul pare a fi destul de personal și nu chiar.
Explorez și ador necunoscutul prezentului.
Prefer totuși să împărtășesc poveștile fără să le scriu online iar în acest caz postarea e doar un test personal 🙂

Am una preferată:

Shapes of feelings
Are blooming inside me.
They are not standard shapes
They are unique in depth and pleasures,
They gather together forming an unstoppable desire of unknown.
And marbles that dare to catch multiple shapes and dreams in them
To show in a perfect object the perfection of imperfection and abstract,
spontaneous and wild in the unpredictable senses of life.

Leave a Reply