Saptamana 1: Serbia-Muntenegru-Croatia

 1 august – plecarea
Ajungem in Herculane dupa multe ore de caldura si ne punem cortul in eternul camping unde am fost si in mai.

Nu mai vrem nici piscina, nici cloaca, doar sa trecem granita cu masina noastra incarcata dubios.

2 August- lost in translation. Stam la coada, dar controlul actelor nu dureaza decat 5 minute si iata-ne in Serbia in sfarsit.

Drumurile importante din Serbia pe care trebuie sa mergem sunt inchise si, in final, mergem dupa instinct, pentru ca orasele sunt tare prost semnalizate. Ne place pe cealalta parte a Dunarii, pentru ca-normal- se vede cat de frumoasa este tara noastra:)).

Am strabatut mult Serbia, am trecut pe langa numeroase peisaje pitoresti, doar ca nu gaseam cazare la cort. Asa ca seara campam ilegal intr-un orasel din mijlocul Serbiei, aproape de Reska, dupa ce ne asiguram de calitatea vecinilor nostri.

Rataceala noastra sfarseste bine- pentru ca noaptea prindem multe stele cazatoare pe cer si radem stiind ca ziua urmatoare o sa dormim calumea in “Dormitor”.

3 August- Ne trezim devreme si -curios-nu observam nici o miscare in micul orasel unde am campat. Dupa ce ne intrebam daca sarbii sunt chiar asa de lenesi- la noi lumea merge la serviciu la 5 dimineata- ne dam seama de diferenta de fus orar de o ora si ne continuam drumul fericiti ca putem fi asa de matinali.

Peisajul se schimba cand ajungem in Muntenegru datorita reliefului carstic – munti stancosi si rauri albastre si verzi cum am vazut numai prin poze, drept pentru care oprim cam des ca sa ne holbam la ape.

Trecerea Granitei dintre Serbia si Muntenegru este foarte rapida cu o singura oprire suspecta pentru ca aveam sacul de dormit intins in spate si politistul m-a rugat frumos sa-i arat ce e sub el. Cand a vazut ca e plin de alte catrafuse si sacul era cam umed de la transpiratie, a ridicat o spranceana si ne-a facut semn rapid sa plecam, sa nu care cumva sa ameteasca de la iz.

Peisajele pitoresti din Muntenegru sunt obligatoriu de vizitat si chiar de tranzitat. Soseaua trece prin mijlocul muntilor kilometri intregi si nici macar nu e cazul sa scazi sub 80 km/h caci strazile sunt exceptionale, cele nationale.

Nu dupa mult timp ajungem in parcul national Durmitor (denumire care se pare ca vine de la romanescul “dormitor”, inseamnand adormit), dar care este cam plin de viata pentru asa un nume- parcul fiind foarte renumit pentru rafting in canionul care este pe locul doi in lume ca lungime dupa Grand Canyon.

Dupa ce ne cazam la campingul Ivan Do, in renumitul oras montan Zabljak de unde avem o priveliste bestiala asupra muntilor din jur, ne intalnim cu inca doi aventurieri din Romania, Adina si Bogdan, care faceau un circuit al peninsulei balcanice cu motorul. Foarte fain!

Ne hotaram sa ne eliberam pentru prima data biciclete noastre furioase “mountainbike”, dintre care numai una are suspensii si la cinci minute de mers cu bicicletele si platit o taxa de intrare in parc, ajungem la The Black Lake, care are o culoare fenomenala de albastru.

Dupa ce vedem ca destui oameni chiar se scalda in lacul din rezervatie- ba chiar plonjeaza de pe stanci, nu este nici un semn cu scaldatul interzis si nu nici un nor pe cer ca sa faca soarele mai suportabil- ne lasam bicicletele si ne indeplinim visul de a face baie intr-o apa asa de curata de munte. Ha ha!

 

Dupa un timp ne hotaram sa vedem si restul cararii si ne dam seama ca ala nu e drum de bicicleta (sau de bicicletele nostre) si ne intoarcem ca sa incercam drumurile mai bune din Zabljak. Lush isi aduce aminte ca trebuie sa incerce neaparat renumita plascavita- care ar trebui sa fie un mega-sandvich. I-am facut si poza ca sa aiba amintire.

Dupa mica pauza ne hotaram sa nu fim niste pensionari obositi si ne plimbam cateva ore pe traseul de bicicleta de pe dealurile din jurul orasului. Ne simtim linistiti cand nu mai vedem in jur decat vacutele si apusul, foarte pitoresc. Ce bine ca am luat bicicletele!


Zilele ni se par foarte lungi si calatoria nu mai pare asa intimidanta, de multe ori uitam ca suntem in alta tara si nu acasa.

4 August- Nu e bine atunci cand nu ne trezeste soarele si caldura in cort, pentru ca inseamna ca e innorat si probabil o sa ploua. Azi asa e.

Toate planurile noastre de a urca de varful Bobotov Kuk s-au dus cu ploaia, dar si asa ne ratacim prin padure pentru ca traseele sunt prost marcate si dupa un timp ne dam seama ca am luat-o gresit mergand dupa indicatoare.

Intr-o poienita ne prinde o ploaie torentiala si, dupa o ora cu doua geci puse, ne intoarcem. Mai pe seara mai facem o plimbare cu bicicletele pe alte dealuri abrupte amenintate de cumulonimbusi.

Va recomand pe drept aceasta zona, caci e superba si ai ce face aici o saptamana, pacat ca suntem doar in trecere si vremea e cam instabila, dar vom reveni clar.

5 August – Ne trezim dimineata si ne urmam ruta spre mult dorita Croatia, locatia Split, si urmam un drum spectaculos de-a lungul coastei, pe care il recomandam oricui trece cu masina prin Croatia, incepand cu orasul Dubrovnik.

Pe la 5 seara ne gasim si un loc de cazare mai ieftin- cu toate ca platim dublu fata de Muntenegru. Coasta este -bineinteles- aglomerata de turisti, dar suntem printre foarte putinii care circula cu biciclete prin oras.

Peisajele cu marea si insulele desprinse din filme ne fac sa uitam de luxul si aglomeratia din orase. Lush simte diferenta dintre croati si muntenegri, care erau mai putin apucati si mai calmi, mai calzi.

Seara ne bagam si noi in mare in plaja de langa camping, unde apa e destul de tulbure. Ne surprinde cat de sarata e apa si ne punem in minte sa cautam o zona mai limpede, cum e si specific zonei asteia.

6 August- Viteji, ne punem pe biciclete sa vizitam Splitul, care nu e aproape de locul de cazare ieftin pe care l-am gasit – adica vreo 40 de kilometri dus-intors.

La inceput ne ratacim pe niste drumuri aglomerate , dar in sfarsit razbim la mal, unde apa e asa de limpede, ca vedem fundul la cativa metri. Mai mult inotam decat stam pentru ca in apa sunt pietre ascutite de la care avem deja amintiri, bine ca dam peste niste bancuri de pesti care sa ne mai destinda.

Cand ne simtim proaspeti- pentru ca sunt dusuri pe plaja- pedalam cautand centrul Splitului. Dupa multe pedale ajungem in centrul vechi, care contrasteaza destul de mult cu blocurile din jur, dar intram in alta poveste, adica palatul lui Diocletian.

Admiram scurgerea timpului si ne dam seara ca s-a scurs cam mult si incercam ceva de la un restaurant de pe acolo- Lush gaseste o salata de caracatita – nu caracatita la ceaun cum a recomandat Ioana, dar eu nu gasesc nimic mai “local” si ma rezum la niste gnocci cu 4 feluri de cascaval:D Inca suntem in cautare de un loc unde sa incercam supa de alge.

Dupa masa copioasa merge si o… catarare sanatoasa in turnul din cetate, foarte bine pastrat si destul de inalt si aerian cand ajungi sus pe niste scari care cam vibreaza. Dragut orasul vazut de sus, cred ca asta se gandea si Diocletian cand urca in turn!

La intoarcerea din cetate Lush vede niste stanci in mare -aglomerate de baietei viteji care plonjau in apa- si tragem fuga pana acolo. Mai intai incercam niste stanci mai micute, dupa care eu avansez un pic la cea aglomerata de baietei- ei sunt destul de mici, dar eu ating nitel fundul la cadere. In sfarsit, simt o conexiune cu localnicii:))

Seara ajungem rupti la camping- dupa ce ne-am oprit sa mancam ceva la malul unui rau- si vedem cum apune luna dupa insule.

Am uitat sa spun cum toti localnicii au cate un copac exotic in curte. Deasupra cortului nostru cresteau agatati kiwi-cruzi, din pacate- langa plaja sunt palmieri si cocotieri, iar in gradina s-au copt strugurii si piersicile.

7 August– Simtim ca am cam epuizat zona ieri si ne pornim mai devreme spre Paklenika, o zona de catarat mai in nord. Mergem pe autostrada si facem 3 ore din Split pana in Paklenica. Taxa de 7 euro pentru 350 km. Ajungem aici pe la pranz cu o durere de cap din cauza soarelui, si gasim un camping – mai ieftin decat cel de langa Split – cu 12 euro/noapte si mai aerisit. Singura chestiune e cum sa zicem oamenilor ca stam la campingul “Popo”, ca doar asa se numeste.

Niste tineri germani care tocmai au plecat voiau sa ne lase noua o cortina de picnic, un sac de carbuni si hartie igienica, pentru ca nu mai aveau loc in masina. Pacat ca nici noi nu avem…

Zilele astea am tot mancat cus-cus si fructe, ca si azi, si ne-am mai luat cate o inghetata. Yum yum!

Poate pana atunci facem o baie in mare, cine stie. Cam multi tantari pe aici!

Over and out!

P.s. Urmeaza o completare cu cheltuieli si preturi pentru amintirea noastra si cei interesati.

 

P.s.2 Am pus mai multe imagini in Galeria de imagini.

2 Replies to “Saptamana 1: Serbia-Muntenegru-Croatia”

Comments are closed.